Proiectele mele artistice izvorăsc dintr-o reflexie profundă și o sensibilitate aparte față de problematica socială a tinerilor. Deși, inițial, demersul poate părea un studiu sociologic, acesta se diferențiază prin finalitatea sa: rezultatul nu este unul pragmatic, ci unul ce trebuie descifrat în cheie metaforică.

Așa cum observa Nicolas Bourriaud în „Estetica relațională”, o mare parte din arta contemporană a ultimelor decenii mizează pe interacțiune, generând noi modele de sociabilitate prin intermediul obiectelor sau al situațiilor artistice. Aceste forme de relaționare sunt creative și originale, ieșind din tiparele convențiilor cotidiene. Prin ele, artiștii propun noi modalități de a experimenta legăturile interumane, invitându-ne să depășim rutina și să ne dezbrăcăm, prin artă, de acel „consum social strâmt” care ne definește existența de zi cu zi.